‘Liderul liberal Crin Antonescu a admis in premiera, marti dimineata, la Radio Guerilla, ca PNL ar fi de acord sa negocieze intrarea la guvernare alaturi de PD-L, conditia esentiala fiind aceea ca primul-ministru sa fie dat de PNL.’ (
Hotnews.ro)
Iată că s-a ajuns aici- inevitabil, s-ar putea spune. Meterezele lui Crin au căzut una după alta. Întâi a picat Geoană, cu o mână pe drapel şi cu alta pe şampania deschisă prematur. Apoi, Johannis, într-un gest elegant, s-a recuzat din postura de candidat la conducerea guvernului. Dispariţia din schemă a primarului sibian dezleagă mâinile maghiarilor şi pe cele ale reprezentanţilor minorităţilor, dându-le cale liberă să se alinieze în frontul armatei învingătoare în alegeri.
În fine, aseară a căzut şi ultima redută. Nu ca la Plevna, ci ca la Carul cu Bere. În mod previzibil, o parte a liderilor liberali a ajuns la concluzia că ar fi ‘matur’ şi ‘înţelept ‘ să mai pună de-o agoniseală împreuna cu ‘tiranul’. În fond, până la următoarele alegeri (localele din 2012- anul apocalipsei, dragilor !) mai sunt cam doi ani şi jumătate, pe care ai de ales dacă să-i petreci în post şi rugăciune sau tot într-o chermeză. Şi, cum în PNL numărul mirenilor e mai mare decât cel al pustnicilor, hotărârea vine numai bine, în logica democratică.
Iar condiţia pusă de Crin, aşa, ca un ultim şănţuleţ de apărare, s-ar putea chiar să fie acceptată pentru o scurtă vreme de mareşalul de la Cotroceni. Ştim că vine o perioadă de scos multe castane din foc (disponibilizări, reduceri salariale, falimente), si mânuţa lui Călin ar fi numai bună pentru asta. Şi dacă nu s-o putea aşa, vor găsi înţelepţii liberali&pedelişti o altă soluţie, să rămână toată lumea cu onoarea reperată.
Deci se poate bate palma ! Şampanie, slavă Domnului, a rămas destulă, de la aliatul Mircea. Şi-ar fi păcat să se irosească, doar e an de criză, nu ?