marți, 8 decembrie 2009

Se suceste suceala

‘Liderul liberal Crin Antonescu a admis in premiera, marti dimineata, la Radio Guerilla, ca PNL ar fi de acord sa negocieze intrarea la guvernare alaturi de PD-L, conditia esentiala fiind aceea ca primul-ministru sa fie dat de PNL.’ (Hotnews.ro)

Iată că s-a ajuns aici- inevitabil, s-ar putea spune. Meterezele lui Crin au căzut una după alta. Întâi a picat Geoană, cu o mână pe drapel şi cu alta pe şampania deschisă prematur. Apoi, Johannis, într-un gest elegant, s-a recuzat din postura de candidat la conducerea guvernului. Dispariţia din schemă a primarului sibian dezleagă mâinile maghiarilor şi pe cele ale reprezentanţilor minorităţilor, dându-le cale liberă să se alinieze în frontul armatei învingătoare în alegeri.
În fine, aseară a căzut şi ultima redută. Nu ca la Plevna, ci ca la Carul cu Bere. În mod previzibil, o parte a liderilor liberali a ajuns la concluzia că ar fi ‘matur’ şi ‘înţelept ‘ să mai pună de-o agoniseală împreuna cu ‘tiranul’. În fond, până la următoarele alegeri (localele din 2012- anul apocalipsei, dragilor !) mai sunt cam doi ani şi jumătate, pe care ai de ales dacă să-i petreci în post şi rugăciune sau tot într-o chermeză. Şi, cum în PNL numărul mirenilor e mai mare decât cel al pustnicilor, hotărârea vine numai bine, în logica democratică.

Iar condiţia pusă de Crin, aşa, ca un ultim şănţuleţ de apărare, s-ar putea chiar să fie acceptată pentru o scurtă vreme de mareşalul de la Cotroceni. Ştim că vine o perioadă de scos multe castane din foc (disponibilizări, reduceri salariale, falimente), si mânuţa lui Călin ar fi numai bună pentru asta. Şi dacă nu s-o putea aşa, vor găsi înţelepţii liberali&pedelişti o altă soluţie, să rămână toată lumea cu onoarea reperată.

Deci se poate bate palma ! Şampanie, slavă Domnului, a rămas destulă, de la aliatul Mircea. Şi-ar fi păcat să se irosească, doar e an de criză, nu ?

3 comentarii:

  1. Salutare! Tot politică? Zilele au să ni le mănânce încrăvăţiţii ăştia! Ţi-am pus link-ul şi te voi citi. Mulţumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Viaţa de liberal este grea şi plină de surprize. Azi eşti samurai, mâine cal de samurai, poimâine gheişă. Dar există şi avantaje, probabil: asemenea metamorfoze subite întăresc caracterul. Demnitatea nu are decât de câştigat. Să-l privim bunăoară pe Ludovic Orban. Aţi observat cum chipul său a devenit oţelit, privirea sa impasibilă, frazele sale mai ferme ca niciodată? Este efectul unei cunoaşteri adânci a lumii politice, la care liberalul a ajuns printr-o luptă dezinteresată, în care onoarea primează.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu rade de bietul Ludovic...o fi el numai o rana, dar sunt rani capatate pe campul de lupta. E un adevarat combatant. In locul lui Geoana, n-ar fi murit cu sampania in mana. Cu siguranta, sampania ar fi pierit inaintea lui! Si daca nici asta nu denota caracter...

    RăspundețiȘtergere

 
toateBlogurile.ro