
Dacă se va confirma ( şi eu cred că aşa va fi), numirea lui Sebastian Vlădescu la Finanţe e, probabil, cel mai bun cadou pe care Traian Băsescu ni-l putea face de sărbători. Pe ce mă bazez ? O dată, Vlădescu are relaţii foarte bune şi cu Mihai Tănăsescu, şi cu Mugur Isărescu. Atâta timp cât au obiective comune, cei trei pot forma o linie de apărare aproape inexpugnabilă în faţa politicienilor permanent tentaţi să ‘ajusteze’ rubrica de cheltuieli din buget în funcţie de interesele clienţilor.
În plus, ideile lui Vlădescu, aşa cum reies din declaraţia făcută lui
Dan Popa, sunt limpezi şi sănătoase : gata cu forfetarul, reducere a cheltuielilor nu prin disponibilizări în sectorul de stat, ci prin scăderea cheltuielilor materiale şi prin supravegherea mult mai atentă a banilor care se duc spre bugetele locale, şi de aici- de multe ori- în neant. Asta e, de fapt, miza : dacă ministerul va reuşi să oprească torentul de bani care se revarsă înspre oprişani, fluturi şi solomoni, probabil că s-ar putea reduce semnificativ costurile sociale în perioada următoare. Şi eu cred că, dintre candidaţii vehiculaţi, Vlădescu e cam singurul capabil să ţină piept furiei baronilor. Om vedea. Măcar e un semnal că lucrurile ar putea să se schimbe puţintel în bine.
Pe lista probabililor miniştri, mai sunt două prezenţe de salutat : Bogdan Aurescu la Externe şi Daniel Funeriu la Educaţie.
În rest, guvernul reflectă jocurile de putere din PDL, cu cei patru muşchetari- Blaga, Videanu, Berceanu şi Udrea pe poziţii de egalitate. Mai avem un îngălat la Apărare (Gabriel Oprea), un caraghios la Agricultură (Orest Onofrei- pare să-i fi luat faţa altei triste figuri, Valeriu Tabără) şi, probabil, un dezertor PSD-ist la Muncă (‘specialistul’ Marian Sârbu).
Plus Emil Boc- vestea rea a finalului de an.